În mai 1891, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de glorioasă domnie, Regele Carol I anunța, printr-o scrisoare adresată lui Lascăr Catargiu, preşedintele Consiliului de Miniştri, înființarea unui așezământ conex Universității București, croit „spre binele tinerimii universitare” și întru sprijinirea acesteia. Astfel, lua ființă la București, sub patronajul și voia primului Suveran al României, Fundațiunea Universitară Regele Carol, o instituție publică dedicată junimii universitare române, „un cadou regesc făcut de un rege de o mare inteligenţă„, precum avea să noteze Marie G. Bogdan, fiica lui Vasile Alecsandri, în 1929, după o vizită la Biblioteca Fundaţiei. În realizarea acestui demers, de o însemnătate intelectuală imensă, Regele Carol oferea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, prin danie regească, un loc de 1.200 metri pătrați, situat vizavi de Palatul Regal de pe Calea Victoriei, la răspântia străzilor Clemenței (azi C.A. Rosetti) și Vămii (azi Dem. I. Dobrescu), loc în care să se ridice, pe cheltuială proprie și prin donațiile celor care doresc, imobilul menit să adăpostească noua fundațiune.
Operă a renumitului Paul Gottereau, arhitectul francez al Casei Regale, care a mai construit în București Palatul C.E.C, nașterea acestui edificiu a cunoscut două etape. Mai întâi a fost înălțată o luxoasă clădire, de 660 mp, cu intrare din strada Vămii. Lucrările au început în august 1891 și s-au isprăvit în ianuarie 1893, inaugurarea având loc în primăvara lui 1895. Biblioteca era situată la etaj, în vreme ce la parter funcționau diverse magazine, din ale căror închirieri se asigura instituţiei un venit regulat.
Pe data de 9 mai 1914, simțindu-se o nevoie imperioasă de mărire a localului, Marele întemeietor are onoarea de a inaugura, în Piața Regele Carol, aripa cea nouă a Fundațiunii, după ce în prealabil (1911) fusese achiziționat, cu 400.000 de lei, un imobil limitrof aparținând văduvei gazetarului Grigore Peucescu – directorul ziarului Timpul. Tot Gottereau, cu sprijinul arhitecților G.Parizot și R. Bolomey, se ocupă (între iulie 1911 și mai 1914) de unirea cu măiestrie a celor două clădiri, perimetrul Fundațiunii Carol I devenind ca atare de trei ori mai mare decât fusese inițial. Construcția, una realizată în stil Louis XVI, este concepută cu o mare sobrietate de linii și fără exagerări de ornamentație, de antrepriza fraților Axerio. La loc de cinste se află impresionantele coloane din fațada principală, cu capiteluri corintice tăiate în piatră de Rușciuk, precum și orologiul amplasat pe fronton. La interior, apar cinci vaste săli de lectură, mobilate cu gust și luminate conform tehnicii moderne, încăpătoare depozite de cărți și un admirabil amfiteatru, de 500 de locuri numerotate, pentru cursuri și conferințe. Nu lipsesc Loja Regală și cea a profesorilor, cu mobilă din lemn furnizată de celebra firmă Maple din Londra. În amintirea acestui eveniment, este bătută la Munchen o monedă comemorativă, având pe avers chipul Regelui Carol I, ca patron al instituției, iar pe revers imaginea superbei clădiri. Din păcate, inaugurarea Fundațiunii din mai 1914 a fost ultimul eveniment public la care Regele Carol a participat, domnitorul încetând din viață în toamna acelui an.
Material realizat în cadrul “București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic
