Printre unionistii care au infaptuit marele act de la 1 Decembrie 1918 si care nu au scapat ulterior de prigoana stalinista s-a aflat si academicianul Silviu Dragomir, „un mare istoric al emanciparii nationale a romanilor din Transilvania”, asa cum l-a caracterizat profesorul Claudiu Aiudeanu. E discutabil de spus daca, dupa razboi, comunistii au avut musai un ghimpe impotriva celor care au facut Romania Mare. Cert este ca ei i-au supus unui regim de teroare pe toti inaltii demnitari ai regimului „burghezo-mosieresc”, cazul lui Iuliu Maniu fiind cel mai elocvent. Ori Silviu Dragomir – membru in Marele Sfat National Roman la 1 Decembrie 1918 – a facut politica in perioada interbelica. Nu de anvergura lui Maniu, dar la un nivel ridicat, fiind membru al catorva cabinete guvernamentale, ca ministru de Stat sau ministru al Minoritatilor, dar si fruntas al unor partide politice precum Partidul National Agrar, Partidul National Crestin si/sau Partidul Poporului. Atitudinea partinitor-reactionara a lui Dragomir – profesor al Facultatii de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Cluj – in timpul grevei studentilor din 1946, precum si pretextul dat de prezenta acestuia in actionariatul Bancii Agrare din Cluj (controlata de taranisti), l-au adus pe istoric in vizorul organelor de represiune. Dupa pensionarea fortata si excluderea din Academia Romana, unde fusese ales membru titular inca din 1928, eminentul istoric transilvanean a fost arestat in iulie 1949 si incarcerat la Caransebes, apoi la Sighet, alaturi de lotul celor ridicati in „Noaptea demnitarilor”. Timp de sase ani a stat in spatele gratiilor, iar dupa eliberare a continuat sa fie marginalizat si urmarit de Securitate, fiind acuzat de spionaj in favoarea englezilor. La 1 Decembrie 1918, Dragomir a fost prezent la Alba Iulia in calitate de secretar al Marii Adunari, ca membru al Partidului National Roman. Eliberat din temnitele comuniste, Dragomir a reusit pana la urma sa se reintegreze in viata stiintifica dar, precum noteaza Liviu Plesea, cu foarte mari eforturi. S-a stins din viata la 23 februarie 1963.
Material realizat in cadrul „Bucuresti-Centenar” – Program Cultural derulat de Primaria Municipiului Bucuresti prin Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic
